Creștem nu pentru că trebuie, ci pentru că vrem. Ideea care stă la baza acestui blog merită spusă fără ocolișuri: dorința este motorul creșterii umane. Tot ce ai învățat, tot ce ai construit, tot ce ai devenit a pornit dintr-un „vreau”.
Privește în urmă și vei vedea. Nu ai învățat o meserie doar ca să supraviețuiești, ci pentru că îți doreai o viață mai bună. Dorința a fost mereu scânteia care a aprins efortul.
Aici apare însă o distincție importantă. Există dorințe care ne extind și dorințe care ne închid. O dorință născută din iubire te împinge spre viață, spre conexiune, spre creștere. O dorință născută din frică te face să vrei doar să scapi, să te protejezi, să nu pierzi. Amândouă au forță, dar doar una construiește.
De aceea nu este suficient să vrei. Este nevoie să-ți pui o întrebare simplă: din ce loc vine acest „vreau”? Răspunsul decide tot ce urmează. Dacă vrei ceva, întreabă-te dacă alergi spre ceva sau fugi de ceva. Creșterea începe atunci când alergi spre.